Ţepele date de către politicienii români cetăţenilor statului român au reprezentat o constantă a ultimilor 200 de ani. Din acest punct de vedere am putea spune că perioada cea mai curată este chiar perioada comunistă. Tratarea banului public ca pe un bun personal a reprezentat o normalitate pentru partidele democratice.

Practic România a beneficiat constant de scandaluri majore de corupţie. Din ele s-au evidenţiat însă 3 mari contracte care au fost realizate în detrimentul statului român, unele dintre ele având drept consecinţă slăbirea statului şi aducerea acestuia în colaps. Marii eroi, politicieni naţionalişti ai statului român, nu au urmărit decât propria îmbogăţire şi exploatarea resurselor statului român în propriul interes.

Corupţia nu este un act cu care de confruntăm în ultimii 20 de ani şi nu reprezintă doar un rezultat al sistemului republican. De fapt, cele mai mari scandaluri de corupţie s-au petrecut în perioada în care România a fost regat. Lipsa de responsabilitate a celor care ne reprezintă s-a manifestat permanent. Aici nu se vine la guvernare pentru a conduce statul ci pentru a fura statul- sau cel puţin aceasta este impresia care ne este lăsată. După ce în 20 de ani comunismul practic a construit toate oraşele României, cei de după 1989 nu au reuşit nici măcar să reabiliteze ce aceştia au construit, ca să nu mai vorbim de autostrăzi.

Cuza a fost detronat pentru simplul fapt că deranja pe cei care aveau ca principală ocupaţie acapararea banului public. În locul său a fost adus Carol I, rege ce a stat deoparte de lupta politică şi a preferat neimplicarea.

Un prim caz major de corupţie îl reprezintă afacerea Strousberg. Aceasta a constat în concesionarea construirii liniei ferate Roman-Bucureşti-Vârciorova către un concern german condus de către Heinrich Strousberg . Contractul a fost realizat direct la Berlin ş