"Taci, cât să ai timp să gândeşti înainte de a vorbi!", spune a zecea poruncă a Decalogului Tăcerii pe care îl regăsim în bisericile din ţară. Pentru oamenii de stat, nu numai că este recomandat, ci este obligatoriu şi nu ar fi deloc deplasat ca aceasta să se prelungească şi pe ani buni. Adică, dacă nu ai o opinie structurată, o viziune conturată asupra unui fenomen, nu este cu nimic greşit să nu te pronunţi chiar dacă asta ar implica o tăcere de ani buni.

Vorbe năzdrăvane ies adesea din gurile politicienilor, însă aceştia ar trebui să fie mai atenţi şi mai reţinuţi odată ce ocupă demnităţi publice. Uneori este chiar bine să tacă. Cel puţin până se gândesc... Altminteri pot implica ţara în chipuri neavenite şi chestiuni nedorite, în cazul politicii externe, şi pe ani buni.

L-am văzut recent pe preşedintele Senatului, Crin Antonescu, om ce aspiră la Preşedinţia României, pronunţându-se destul de strident în problema Siriei. Într-un moment în care Administraţia Obama presa în vederea unei intervenţii militare limitate, iar România încă nu îşi exprimase o poziţie oficială coerentă şi conturată, Antonescu vine şi plusează pe cartea americană: conform acestuia, ar trebui să fim prima linie a unei formule de intervenţie împotriva unor lucruri precum cele care se întâmplă în Siria.

Nu numai că nu exista o rezoluţie a Naţiunilor Unite, dar nici NATO - unde suntem membri - nu a marşat pe această soluţie propusă de Obama a unei operaţiuni militare, fie şi sub forma unor lovituri aeriene limitate. Ţări precum Germania, Spania, Olanda sau Italia nu s-au pronunţat în acest sens, în timp ce încercarea guvernului britanic de a merge alături de conducerea executivă a SUA a fost trântită în Parlament. Preşedintele Senatului României se găseşte, însă, să ne arunce în prima linie.

"Bine că mergem cu americanii!", ar spune unii. Nici măcar atât! Preşedintele Oba