Mulţi părinţi ştiu că nu este indicat să-şi lase copiii la televizor pentru mult timp, însă psihologii avertizează că cei mici sunt afectaţi inclusiv atunci când se află într-o cameră în care aparatul stă deschis ore întregi.

Televizorul face parte din viaţa de zi cu zi, iar despre efectele nocive ale utilizării în exces a acestuia asupra sănătăţii fizice şi psihice s-au realizat şi se realizează în continuare studii, care nu fac decât să reconfirme faptul că trebuie să limităm cât mai mult această formă de divertisment.

În urma unor studii recente s-a ajuns la concluzia că şi atunci când părinţii conştientizează faptul că-şi lasă prea mult copiii în preajma televizorului, aceştia nu iau măsuri pentru a remedia situaţia, conform psichologytoday.com. Obiceiurile familiale, stresul de zi de zi, dar şi dependenţa pe care adulţii o dezvoltă, la rândul lor, faţă de privitul la televizor, sunt numai câteva dintre motivele care îi fac să ignore modul în care televizorul le poate afecta copiii.

Infiltrarea televizorului în viaţa de familie presupune ca timpul petrecut împreună de părinţi şi de copii să se defăşoare din ce în ce mai mult în prezenţa unui aparat care stă deschis în permanenţă sau timp de mai multe ore, chiar dacă nu sunt urmărite anumite programe. Iar această expunere indirectă la televizor are şi ea părţi negative, în special la copiii de vârstă mică, începând de la 8 luni.

Astfel, un studiu efectuat sub îndrumarea profesorului asistent Jessica Taylor Piotrowski, cercetător în cadrul Şcolii de Cercetare a Comunicării de la Universitatea din Amsterdam, în Olanda, a arătat că micuţii cu vârste sub 2 ani sunt expuşi la televizorul din fundal aproximativ 5.5 ore pe zi, mai mult cu o oră decât copiii cu vârste mai mari.

Calitatea comunicării scade dramatic

Explicaţia este simplă, părinţii, bonele sau buncii se plictisesc atunci