S-au împlinit 100 de zile ale noului guvern, acea perioadă iniţială de încercare, simbolic delimitată în activitatea oricărei guvernări. Dar ţinând cont de faptul că guvernul Leancă nu este decât prelungirea guvernelor Filat 1 şi Filat 2, plus/minus câteva fotolii şi taburete, putem spune că s-a încheiat cea de-a treia etapă a eştafetei de câte o sută, care la fel precum suta de grame de vodkă cere mereu repetare.

Dar în cazul guvernului Leancă adevărata perioadă de încercare începe abia acum. Dacă pe plan intern, reformele au devenit poveşti populare, cel puţin în exterior Moldova face paşi importanţi spre Uniunea Europeană, deşi merge cam ameţită.

Însăşi conceptul vine evident de la faimoasele “100 de zile", în realitate 111, ale reîntoarcerii lui Napoleon Bonaparte după exilul din Elba. Straniu că a fost preluat, ţinând cont de finalul acestora pentru Napoleon. Şi totuşi, guvernul actual se apropie mult mai mult de destinul bonapartist, nu atît prin glorie cât faptul că are de susţinut un Waterloo al său.

În timp ce Putin face ore suplimentare de chimie împreună cu americanii, sanitarul Onişcenko dă lecţii de vinificaţie de la catedra Rospotreb-“pozor" (ruşine). Dealtfel, citându-l pe preşedintele belorus Lukaşenko, Onişcenko este expert în mai multe domenii, un adevărat enciclopedist al secolului XXI. Probabil vinurile moldoveneşti ar fi fost proaste şi mai devreme, dacă nu erau vizitele lui Rogozin şi patriarhului Kirill, ultimul binecuvântând “poporul Moldovei" în preajma setei. Dacă reacţia autorităţilor era previzibilă, după noul proverb moldovenesc “capul plecat la Bruxelles, sabia nu-l taie", atunci sprijinul moral al UE a fost destul de iritant pentru hanatul de la răsărit. Desigur, europenii nu vor alerga cu turma la magazine după vinurile noastre, în schimb o nouă redescoperire a vinurilor moldoveneşti se observă printre mol