Pentru prima oară în istoria recentă a României, la Periprava, în Deltă, la doar câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina, a fost deschis un şantier arheologic pentru identificarea gropilor comune în care au fost îngropaţi deţinuţii politici morţi în lagărul comunist condus în la începutul anilor `60 de torţionarul Ion Ficior. Demersul este coordonat Institutul de Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Reporterii Gândul participă la săpăturile pentru identificarea gropilor comine. Gândul în parteneriat cu IICCMER vă prezintă o amplă investigaţie în una dintre cele mai negre perioade din istoria României, prezentând dosarele celor mai mari călăi ai României.

“Îi aduceau noaptea, cu căruţa, domnule. Eram copii şi mai ieşeam la privată. Se auzeau ţipând, de la bac, de la Cernovca, peste lac. Atunci aveam casa în capul străzii; pe acolo intrau caraliii cu căruţele; veneau peste sărărie. Îi duceau la cimitir, pe o stradă, acolo. Îi aruncau peste gard, câte trei-patru. Când se întuneca, se auzeau roţile scârţâind pe drum – vorbe, gemete, şoapte. O întrebam pe mama – “şto e mamuşca”?! Şi mama ne spunea, ca să nu ne sperie: sunt păsări de noapte mamuşca, aşa e cântecul lor!”. Ne îmbărbăta sărmana cu basmaua la gură şi cu ochii umezi”.

Femeia ne povesteşte peste gard gândul şi amintirea ei. Nu împlinise şapte ani, când visEle i-au fost sparte de ţipetele “de pasăre rănită” ale deţinuţilor din Periprava.

Satul cu copii bălai

Periprava e un sat cu 150 de suflete, pierdut în Deltă, pe braţul Chiliei, printre smârcuri, stuf, salcâmi sârmoşi, măceşi împodobiţi cu ciorchini portocalii, şi ape verzi; la nici trei kilometri de Dunăre. Vreo sută de case vechi, cu totul, cele mai multe zugrăvite luminos, în alb-albastru, deschise pe sub coama groasă a stufului din creştet. În tâmple, jocuri frumoase de lemn cioplit - o stemă a casei