Mi-a luat ceva timp până când am realizat că unii dintre cei care strigă în gura mare pe la mitinguri sau la televizor cum să primească „salariile pe care le merită”, chiar vorbesc serios.

Şi nu e foarte clar dacă „dreptul la salarii decente” e acelaşi lucru cu „meritul”, însă, se pare că da. Şi nici foarte clar nu e cine le-a dat românilor acest „drept la salarii decente”, la care unii fac trimitere de pe pancartele pe care le flutură pe stradă direct la Constituţie, şi nici cine şi cum calculeaza aceste lefuri meritate.

I-am întrebat pe cei de la PriceWaterhouse, pentru că sunt prieten cu ei, dacă au astfel de studii, cu cât merita fiecare adică, şi mi-au zis că nu au. Iar dacă au aceste liste cei de la Curtea Constituţionala, de la UE sau de la ONU, oare de ce nu le-au publicat până acum?

Pentru câteva categorii, totuşi, problema e rezolvată. Şoferul nostru are o mătuşă care are în bloc, la scara cealaltă, o vecină a cărei verişoară a plecat în Germania, lucrează ca menajeră şi primeşte 1100 de Euro. Deci, o menajeră merită 1100 de Euro. Prin aceeaşi metoda am calculat că un sudor merită 1800 de Euro şi un bilet de avion pe an, iar măcelarul 950 şi un pat într-un apartament.

Or, dacă pentru menajere, pentru sudori, pentru măcelari, pentru infirmiere şi pentru programatori putem calcula ce salarii merită, ce ne facem cu ceilalţi? Cu parlamentarii, de pildă, sau cu ministrii, cu membrii in consiliile de administraţie, cu prim-ministrul şi cu preşedintele. Nu am auzit, până acum, să fi plecat vreunul la muncă în Germania, în Cipru, în Grecia sau în Irlanda să-şi găsească vreun contract de ministru sau de deputat, ca să putem face calculul. Deci, ce salar’ merită Băsescu?