Există în lume câteva cluburi politice de foarte înalt nivel, cu existenţă discretă, acolo unde se dezbat nu evenimentele zilei, ci teoria jocurilor. Se fac nu previziuni, ci se definesc scenarii, adeseori contradictorii şi de aceea supuse dezbaterilor, privind dezvoltările posibile ale relaţiilor geopolitice mondiale şi implicaţiile asupra sectoarelor militar, de securitate, economic, social...
Există, ca puncte de referinţă, câteva texte fundamentale, considerate pe drept cuvânt ca precursoare excepţionale la nivelul viziunii, prin descrierea cu mare acurateţe a ceea ce se petrece acum şi, mai ales, a ce pare să urmeze în continuare. Acum când, din ce în ce mai vizibil şi în forţă, se redefinesc sferele de influenţă, se recompune raportul de forţă între marii actori ai planetei şi se precizează statutul de putere şi capacitatea lor de decizie viitoare.
Printre aceste texte mereu evocate se numără şi uluitoarea analiză politică făcută în 1984 de Zbigniew Brezinski (fost consilier pe securitate naţională al Preşedintelui Carter între 1977-1981), document excepţional, studiat acum în câteva dintre şcolile unde se pregătesc elitele decidenţilor politici, text premonitoriu intitulat Viitorul conferinţei de la Yalta. Actual, perfect actual şi astăzi...parte a unei discuţii la care am asitat, în dezbatere fiind posibilele formule de dezvoltare ale Europei, ideile politologului american fiind reluate ca un prim argument pentru a ceea ce ar trebui să devină o Uniune Europeană mare actor al scenei politice mondiale, actor credibil şi cu obiective clare în domeniul politicii externe şi de securitate.
Citiţi cele ce urmează cu gândul la ce se întâmplă acum în Orientul Apropiat, cu negocierile de la Geneva, cu noul joc de putere ruso-american. Nimic nu se întîmplă degeaba şi nimic din ceea ce vedem nu poate fi înţeles fără imaginea largă a unei realităţi defin