Când vezi o mare impresionantă de oameni absolut civilizaţi şi decenţi, mărşăluind tăcuţi, când simţi energia copleşitoare a maselor, după 24 de ani de tăcere, de circul campaniilor electorale, show-urile de pe Litoral şi din studiourile de televiziune, nu poţi decât să te întrebi: De data aceasta, chiar se întâmplă?
Roşia Montană a devenit laitmotivul unei mişcări aşteptate de douăzeci şi patru de ani. Este minunat. Este mai mult decât necesar şi indicat ca românii să creeze ei înşişi, departe de orice manipulare sau interese politice, o mişcare permanentă care să reflecte cu adevărat ceea ce au nevoie şi doresc pentru această ţară.
Dar adevărul este că Roşia Montană este doar efectul, nu cauza. Efectul unei clase politice anacronice, mutante, perfide, care nu face altceva decât să se preschimbe de fiecare dată în alte forme sub aparenţa democraţiei. Între întunericul comunist trăit de către părinţii noştri şi lumina orbitoare oferită nouă acum de clasa politică neocomunistă, este o singură diferenţă. Aceea că trăim într-o democraţie iluzorie, întreţinută de aceiaşi oameni, denumiţi politici, dintr-un singur grup, dar cu sigle diferite.
Vreţi schimbare şi aţi pornit cu Roşia Montană. V-aţi mobilizat exemplar şi aţi dovedit că puteţi şi sunteţi o forţă. Însă, aici există şi câteva amendamente.
Cacofonia revoluţionară, confuzia, nucleele de pichetaj profesionist, ca şi revoluţia de timp liber pot naşte unde de mişcare, dar le transformă în ocazii de tururi de forţă preelectorale pentru politicieni, motive de campanie şi de manipulare, anulând ceea ce ar putea fi trezirea reală a acestui popor şi participarea lui, atât de aşteptată şi de clamată. Însă schimbarea nu se face prin fragmentare sau doar în acte. Sunteţi tineri şi educaţi. Reprezentaţi tocmai acel segment social pe care clasa politică a încercat de ani de zile să îl atragă şi s
