Dacă vă spun doar Andrei Kurkov și sinucidere sigur o să credeți că romanul de săptămâna aceasta e ceva deprimant sau poate plin de pilde gen Dostoievski. Dar nu, spre deosebire de ruși, ucrainenii știu să scrie despre moarte și haios, iar Prieten drag, tovarăș al răposatului e cea mai bună dovadă pentru asta. Ai ajuns pe la mijlocul vieții, fără bani, și te-ai săturat de nevastă? Ba mai mult, trăiești undeva în Estul Europei, proaspăt scăpat de comunism, dar cu belelele tranziției pe cap? Una peste alta, te-ai săturat de viață, ai vrea să mori, dar n-ai talent cu pastilele și parcă ai prefera cumva să ajungi “sinucis”? Păi dacă situația seamănă cu ce am descris mai sus, atunci de ce nu angajezi pe cineva să te umple de plumb și să-ți rezolve definitiv problemele mai ceva decât cum rezolvă detergentul obișnuit petele de grăsime?

Tolia, protagonistul cărții lui Kurkov apărută anul trecut la Curtea Veche, corespunde portretului robot de mai devreme. Un individ oarecum deștept de 35 de ani, dar care n-a prea avut noroc în viață: bani nu are, nevastă-sa nu-l bagă deloc în seamă și se schimbă pe întuneric ca să nu o vadă goală și trăiește într-un Kiev plin de oameni săraci, în care, la fel ca în România, doar cefele late învârt paraii fără număr. Cum nu vede niciun viitor, Tolia se hotărește să moară, dar își dă seama că mai bine l-ar ajuta cineva să facă asta, și are noroc cu Dima, fostul lui coleg de școală, care nu-l cinstește doar cu vodcă, ci și cu un număr de telefon al lui Kostia, un asasin plătit.

Fără să-i zică nimic lui Dima, Tolia își inventează o adevărată poveste demnă de telenovele: îi spune lui Kostia la telefon că vrea să-l omoare pe amantul soției sale dar, când colo, îi trimite killer-ului o poză recentă cu el și îi zice unde își bea seara cafeaua. Chiar dacă povestea s-ar termina undeva pe aici, cu Tolia având soarta Împușcatului din ’89,