Prin 1999 eram antrenați în studiile necesare creării obiectului cu număr de cod X90. Tema era să spunem inginerilor dacă mașina de 5.000 de dolari are vreo șansă pe piața europeană. Noi eram convinși că are, dar convingerile unui cercetător nu au nici o valoare în fața experților care le știu pe toate și englezește pe deasupra. Descoperim că în așa-zisele piețe emergente (caz: România) există o grupă mare de consumatori care vor utilitate, simplitate și funcționalitate. Adică vor produse care arată modern, merg bine, sunt rezistente, sunt simplu de reparat și îndeplinesc funcțiile de bază ale unui automobil: să mă ducă de colo-colo, să ducă bagajele, să nu se oprească în drum. Denumim cerința FUS (Functionality, Utility, Simplicity). Mircea Kivu a făcut o superbă prezentare în fața inginerilor de la Paris, iar eu am fost invitat la definirea planului strategic. Măsurăm piața la nivelul a... milioane de bucăți pe o durată de zece ani. Inginerii spun că au nevoie de dublu. Mai găsim (în aceleași date) o minigrupă de consumatori care vor SUV-uri urbane. Cifrele începeau să se închege. Să mai povestesc că inginerii spuneau că nu se poate face un automobil ieftin și sigur? Că este imposibil să nu pui ABS, CBS, PROTV și CNN pe bord? Puneți, dar ca opțiuni. Consumatorii emergenți, care își calculează fiecare bănuț, vor scalabilitate – ca să buimăcesc lumea cu termeni inutili. Vrei aer condiționat? Mai dai atâta. Opțiuni. Multe. Dreptul de a alege. FUS. Pune-l să gândească. Să facă trade-off. Adică să cântărească singur. Este ceea ce îi place cel mai mult. Nu vorbim de moluște cu gura căscată la televizor. Vorbim de oameni cărora le place să decidă.

Ies primele modele de lut. Descarcă-le, ascunde-le, asamblează-le. Un model bun pentru Monte Carlo. Respins. Unul care semăna cu Lada. Respins. Un model care părea un fel de vehicul marțian. Respins. Un model Moulin R