Dacă răsfoiești România liberă ca să vezi în ce pagină poți împacheta mai bine ceea ce a făcut cățelul pe covor, descoperi multe reclame. Cele mai multe sînt anunțuri făcute de Guvernul României: Ministerul Muncii, Ministerul de Finanțe, ANAF, Ministerul Dezvoltării Regionale și alte ministere. Comunicări, anunțuri de licitație, selecții de ofertă, programe, în fine, lucruri pe care, între două tunuri, ministerele sînt obligate să le facă, se lăfăie pe sferturi de pagină, pe jumătăți sau pe pagina întreagă de format A2 a ziarului. Pe lîngă mica publicitate cu morți, cu închirieri de garsoniere în vederea prostituției și cu îndemnuri directe la o viață pornografică, marea publicitate a Guvernului României strălucește ca dinții de aur ai împăratului Iulian. Pentru cine nu știe, România liberă e o publicație pro-Băsescu, aflată în proprietatea lui Dan Adamescu – fostul furnizor de parfumuri al Elenei Ceaușescu. De ani buni, ziarul România liberă îi cară Pisicului bombeuri în botic, mătură pe jos cu pesediștii și se șterge cu liberalii în locuri pe care le arată doar la pisoar. Toate astea se petrec în ritmul în care clipește pleoapa oblică de la Cotroceni, cea de care atîrnă dosarele și miliardele neconfiscate ale familiei Adamescu. Sumele corespunzătoare acestor reclame de stat ating valori amețitoare în contextul foamei publicitare care bîntuie presa scrisă. Cu toate astea, mita direcționată de Guvernul Ponta spre familia Adamescu e partea amuzantă a problemei. Filmul își pierde umorul cînd toată lumea uită pe ce falsuri se bazează tirajele BRAT ale României libere.
De foarte mulți ani, acest ziar își falsifică în mod deliberat declarațiile de tiraj vîndut, după cum am scris în multe rînduri și după cum am dovedit recent la Tribunalul București. Cifrele pe baza cărora România liberă încasează reclamă au fost și sînt umflate. Prin metoda comenzilor fictive
