Diverse metode ştiinţifice ar putea să prevadă şansa noastră de a trăi mai mult sau mai puţin, cu o precizie destul de mare. Vă prezint pe scurt două dintre aceaste metode şi nişte rezultate extrem de interesante.

Cititul în palmă, în cărţi sau în cafea, mersul la ghicitori, scrutarea stelelelor în cadrul astrologiei sau al horoscoapelor, sunt câteva dintre metodele pe care, cu mai mult sau mai puţin succes, oamenii le folosesc pentru a avea informaţii despre evenimentele importante din viaţa şi durata acesteia. Niciuna din aceste metode nu este, însă, ştiinţifică, în ciuda celor care susţin contrariul. Cu toţii, însă, am dori să trăim cât mai mult şi ne-am simţi mai bine dacă cineva ne-ar spune că aşa ceva este scris în stele sau în cărţi, în palmă, mîini sau în zaţul de cafea.

Iată însă că diverse metode ştiinţifice ar putea să prevadă şansa noastră de a trăi mai mult sau mai puţin, cu o precizie destul de mare. Evident, aceste metode nu pot prevedea eventualele accidente sau evenimente nefaste. Dau doar informaţii despre posibilitatea pe care o avem de a ajunge la vârste înaintate. Mai multe studii prezintă dovezi ale legăturii dintre durata vieţii şi lumgimea telomerilor.

Telomerii sunt fragmente de ADN aflate la extremităţile cromozomilor. Dacă ne putem permite o comparaţie, sunt că şi partea finală (cea cu ceară) a şireturilor, care nu lasă şiretul să se deşire. Atunci când un ADN se divide, este posibil să se piardă o mică parte finală a cromozomilor a€“ ceea ce, evident, afectează în mod negativ evoluţia şi funcţionalitatea celulei. Telomerii protejează această parte finală a cromozomilor în procesul de diviziune. În fiecare diviziune însă, telomerii sunt la rândul lor afectaţi şi pierd o mică bucăţică, până se ajunge, după multe diviziuni celulare, să nu mai rămână... nimic. În acest moment, structura celulei este afectată, aceasta moare sa