Între Crin şi Ponta se profilează o telenovelă. Apropierea lor s-a pus la cale cu mult timp în urmă. Dinu Patriciu a avut, la un moment dat, revelaţia că în PSD sunt oameni de afaceri compatibili cu el.

În ciuda diferenţelor ideologice şi a unei fireşti reticenţe din partea liberalilor, cele două formaţiuni politice s-au apropiat încet, încet. Înţelegând fiecare că interesele naţionale (şi puţin de tot cele personale) primează şi impun sacrificii fără limită. Undeva în peisaj, dar nu în prim plan, pe vremurile acelea se zbătea şi Dan Voiculescu. Avid de bani de la Stat şi nu pentru că nu ar fi avut ce mânca. Aceasta este pasiunea lui, cum unii merg la pescuit sau colecţionează timbre.

În această combinaţie cu iz pastoral, ce avea toate şansele să dureze, a apărut Traian Băsescu. Care, la început, le-a stricat siesta şi cu timpul a ajuns coşmarul lor. Asta i-a unit, alianţa s-a strâns, Voiculescu a ieşit din anonimat şi a preluat frâiele. Crin şi Ponta s-au trezit împreună şi a început să le placă. S-au lăsat duşi de val mai mult decât ar fi trebuit. Le-au convenit funcţiile de Prim Ministru şi Preşedinte, chiar dacă referendumul din vara anului 2012, care le creează insomnii şi astăzi, i-a obligat să se distanţeze de Voiculescu, cel care părea să le fi pus lumea la picioare. Aşa au rămas doar ei doi, aparent în bună pace şi cu interese divergente.

Într-o ţară nordică, pe malurile lacului Geneva (Leman) sau pe o insulă îndepărtată din Pacific aşa ar fi şi îmbătrânit. La Bucureşti plutesc radiaţii artistice, farmece războinice şi o permanentă ură telurică. Viaţa curge mai altfel decât oriunde. Şi, în aceste condiţii, fără voia lor, Crin şi Ponta au ajuns în conflict. De foame şi din plictiseală, lumea chiar îi urmăreşte. Este şi pasionant pentru că victoria zdrobitoare din alegeri i-a agitat şi îi agită. Dacă la început între ei se observau mici răutăţi