- Editorial - nr. 182 / 18 Septembrie, 2013 Dupa vizita la Cluj-Napoca, pigmentata cu tomate si binemeritate huiduieli, declansata de perspectivele cianurizarii cadrilaterului aurifer al tarii, ministrul liberal al Culturii, Daniel Barbu, pregateste un nou dezastru, siderand si revoltand mapamondul cu o alta tampenie de proportii, determinandu-ne sa ne intrebam caror calitati oculte ale personajului se datoreaza ascensiunea sa politica, uluitor de rapida – postdecembrista! –, si, mai ales, penetrarea lui in lumea buna a savantilor de renume international. Cine este, de fapt, Daniel Barbu? De pe internet aflam ca s-a nascut in 1957, a absolvit actualul Colegiul National "Sfantul Sava” (Liceul "Balcescu”- din Capitala) si Facultatea de Istorie a Artei a Universitatii Cluj-Napoca, ca, inainte de 1989, a fost curator al Muzeului Satului din Bucuresti si al Muzeului National de Istorie a Romaniei, apoi, pana in 1992 - cercetator al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Universitatii Bucuresti. Dupa evenimentele din decembrie 1989, "a mers in Elvetia pentru a urma cursurile doctorale ale Facultatii de Teologie - Universitatea din Friburg. Este doctor in istorie si filosofie. Preda stiinte politice la Universitatea din Bucuresti, din 1991. Intre 1990 - 1991 a fost director al Editurii "Meridiane”. Apoi, profesor colaborator al Scolii de Inalte Studii in Stiintele Sociale din Paris, al Universitatii "La Sapienza” din Roma, al Universitatii Nationale "Kapodistrian” din Atena, al Universitatii de Stat din Pittsburg, al Universitatii de Stat "Jackson” din Statele Unite, si al multor alte institutii de invatamant. In 2000 a primit Ordinul National "Steaua Romaniei” in grad de ofiter pentru activitatea in invatamantul superior. Printre volumele pe care le-a scris: "Politica pentru barbari” (2005), "Republica absenta”. "Politica si societate in Romania postcomunista” (2004),