Imobilul, format din demisol şi parter, are patru holuri şi 12 camere, plus alte anexe, suprafaţa desfăşurată trecând de 250 de metri pătraţi. Construcţia datează din 1891.
Cea mai veche casă din municipiul Roman a intrat în reabilitare. Situată în centrul vechi, pe strada Ștefan cel Mare, clădirea a fost introdusă în lista monumentelor de interes local. Construcţia datează din anul 1891 şi a avut, dintotdeauna, destinaţia de locuinţă. Imobilul nu a fost folosit timp de mai mulţi ani, dar noul proprietar a decis să-i dea o nouă înfaţişare, fără a ştirbi din frumuseţea arhitecturală a casei.
La acest moment, imobilul, format din demisol şi parter, are patru holuri şi 12 camere, plus alte anexe, suprafaţa desfăşurată trecând de 250 de metri pătraţi. Actualul proprietar intenţionează să schimbe destinaţia clădirii, din locuinţă în spaţii pentru birouri, iar în podul existent să amenajeze o mansardă locuibilă, mai exact, un spaţiu de 104 metri pătraţi cu dormitoare, baie, bucătărie, living şi dining.
Casa de pe Ștefan cel Mare a fost martor tăcut a nu mai puţin de cinci cutremure majore, în 1908, 1940, 1977, 1986 şi 1990, iar mişcările scoarţei Pământului au produs efecte nedorite.
Din fericire, cea mai veche casă din oraş are un proprietar care-şi permite, din punct de vedere financiar, să suporte costurile intervenţiilor la o clădire-momunent. “Pentru reparaţii, dar şi pentru intervenţii nestructurale, proprietarii unor imobile trecute în lista monumentelor de interes local sau naţional trebuie să plătească mai multe taxe către diverse instituţii ale statului. Toate investiţiile din zona de protecţie a monumentelor se taxează, pentru că orice intervenţie se autorizează la Institutul Naţional al Patrimonului, iar autorizarea se face pe metru pătrat desfăşurat”, a afirmat Ana-Maria Alexe, arhitectul-şef al Primăriei municipiului Roman.
Imobi
