Dacă ar fi să ne luăm după titlurile articolelor, după burtierele televiziunilor de ştiri, după textele tipărite pe bloguri sau pe site-uri, săptămîna trecută a stat sub semnul certei din cadrul USL, văzută de mulţi comentatori ca una premergătoare divorţului.

Un ins chitit să ia cunoştinţă de cele ce se întîmplă în jurul lui doar din lectura ziarelor şi urmărirea (concomitentă!) a televiziunilor de ştiri, parcurgînd materialele dedicate Certei din USL, va crede că în paginile ziarelor şi în studiourile TV liderii PSD s-au păruit cu liderii PNL, miniştrii celor două formaţiuni, aduşi de viaţă la un loc, în şedinţa de guvern, s-au luat la bătaie, iar între cele două sedii s-au încrucişat, ca două spade, fluxurile Comunicatelor injurioase.

În realitate, nici una din toate aceste fapte, singurele menite a justifica aserţiunea Cearta din USL, nu s-a întîmplat.

O simplă privire asupra săptămînii trecute dezvăluie un lucru surprinzător.

Ceea ce mulţi au numit Cearta din USL a constat într-un şir de palme strașnice, răsunătoare, administrate public de Crin Antonescu liderilor PSD în frunte cu Victor Ponta.

La această campanie, reacţia liderilor PSD în frunte cu Victor Ponta, a fost eminamente bleagă.

În timp ce Crin Antonescu îi ardea palme, Victor Ponta îi şoptea, ridicînd spre el priviri umile, Eşti amicul meu, iar liderii PSD s-au mulţumit să lanseze, drept răspuns la atacuri, nişte balonaşe de săpun crezute de ei grenade.

Anunţul făcut luni, 9 septembrie 2013 la ora 12, 30, de Crin Antonescu în chestiunea Roşia Montană a dat naştere unei situaţii niţel ciudate.

Liderul PNL nu s-a mulţumit să anunţe opunerea sa la Proiect şi să-şi convingă colegii de partid să voteze împotriva Proiectului de Lege trimis de Guvern.

După aceea, zi de zi aproape, intervenind telefonic la televiziunile de ştiri, răspunzînd la întrebările ziariştil