Un mic grup de anarhisti romani traieste in plina febra revolutionara, cu degetul pe tragaci. Noroc ca n-au pistol si ca sub deget gasesc cel mult o tastatura. Apasa nervosi pe butoane si, pac, pac, trag in directia dusmanului capitalist. Aceasta mica legiune razboinica s-a plictisit de proteste cuminti. Vor actiune, un Mortal Kombat in varianta off-line, ceva mai animat. Stiu, veti spune ca nu sunt reprezentanti pentru grosul protestatarilor. Dar ei exista si rostogolesc cu frenezie idei cam negre in spatiul public. Aceste idei, odata plantate in mintile oamenilor, incoltesc, mai ales ca sunt atent cultivate si ajutate sa creasca. Smintele raspandite azi in public contin in ele germenii toxici ai violentei si "solutiilor radicale", extreme.

Am ramas perplex citind textul unui intelectual moderat, de regula echilibrat in opinii ca sociologul Mircea Kivu, care ajunge astazi sa vorbeasca despre "solutia radicala". Intr-un text publicat marti, 18 septembrie, in Romania Libera, intitulat "Cine vine in piata", domnul Kivu isi incheie consideratiile despre profilul protestatarilor iesiti pe strazile Capitalei cu urmatorul indemn: "Ei bine, ceilalti tineri, cei din strada, detin acum sansa sa construiasca o noua clasa politica. Cu conditia sa adopte solutia radicala. Dan Tapalaga crede ca <>. Eu cred ca aceasta ar fi calea cea mai sigura catre esec. Sa se duca la vot, sa aleaga pe cei propusi de actualii politicieni? Ar fi ca in bancul prost cu detinutii carora li se da in sfarsit posibilitatea sa-si schimbe lenjeria: intre ei. Mai bine sa nu le dam sfaturi: pana acum au dovedit ca st