Premierul Jean-Marc Ayrault prezintă miercuri în Consiliul de Miniştri de la Paris proiectul de reformă a pensiilor. Un text descris de Guvern drept "ambiţios, curajos şi just", care va fi dezbătut în Parlament luna viitoare.

Pentru prima dată, un Guvern de stânga, în speţă socialist, nu acordă doar drepturi noi, ci impune şi constrângeri. Din 1993 încoace, doar guverne de dreapta au luat măsuri restrictive. Socialiştii s-au remarcat în schimb în 1982, când pe vremea preşedintelui François Mitterrand, au instaurat pensionarea la 60 de ani, în loc de 65 până atunci.

Actuala reformă prevede prelungirea treptată a duratei de cotizaţii la 43 de ani, adică 172 de trimestre, până în 2035, asta pentru cei care doresc o pensie completă. Vârsta legală de pensionare, 62 de ani, impusă de fostul preşedinte conservator, Nicolas Sarkozy, rămâne neschimbată, Guvernul socialist a refuzat s-o mărească, în ciuda diverselor opinii favorabile în acest sens. Cum prelungirea duratei de cotizaţii nu va aduce repede bani peşin şi cum deficitul trebuie totuşi resorbit până în 2020, proiectul de lege prevede o mărire a cotizaţiilor patronale şi salariale. Pentru prima dată, pensionarii sunt şi ei puşi la contribuţie, revalorizarea anuală a pensiilor fiind amânată cu şase luni de zile.

Cu toate că nu convinge aproape opt francezi din zece, noua reformă a pensiilor nu a mobilizat nici pe departe masele de oameni prezente pe străzi acum trei ani. Sindicatele care contestă prelugirea duratei de cotizaţii nu au reuşit zilele trecute să mobilizeze la manifestaţii decât circa 200 de mii de oameni. În 2010, mărşăluiau în Franţa sute de mii de oameni, uneori şi câte un milion, cu ocazia numeroaselor manifestaţii de protest organizate atunci.

Sindicatele speră ca textul să fie ameliorat în sensul dorit de ele, cu ocazia dezbaterilor parlamentare care vor urma. Dezbateri l