Directorul Curţii de Conturi Timişoara, Ştefan Ionel, are în trecutul său imobiliar cel puţin un “schelet”, care explică de ce ani de zile controalele acestei instituţii la Primăria Timişoara nu au descoperit nimic grav în ciuda gravelor abuzuri comise. Ştefan Ionel a încheiat în 8 iulie 1993, pentru cinci ani, contractul de închiriere nr. 12 cu Banca Română pentru Dezvoltare – sucursala Timişoara, la vremea aceea instituţie de stat, pentru un apartamentul de pe strada Divizia 9 Cavalerie nr. 75, suprafaţa închiriată fiind de 74 m.p. la care se adaugă garajul de 17,20 m.p. Conform contractului, fişa locativă este parte integrantă a contractului, fiind de asemenea semnată de către chiriaşul Ştefan Ionel. Conform documentului asumat de acesta prin semnătură, Ştefan are trecut în dreptul său la unitatea unde lucrează BRD.

În 14 iulie 1993, la numai şase zile de la închirierea locuinţei, Ştefa Ionel înregistrează sub nr. 14753, la RA. URBIS TIMIŞOARA – condusă de Miuţ Nicuşor, cel care va conduce în următorii ani Direcţia Patrimoniu din Primăria Timişoara – solicitarea de cumpărare a apartamentului închiriat de la BRD SA . De data aceasta, Ştefan Ionel recunoaşte în scris că este de fapt salariat la Direcţia Judeţeană de Control a Curţii de Conturi judeţul Timiş şi nu al BRD SA. Conform cererii, Ştefan declara ca domiciliu nu apartamentul de pe Divizia 9 Cavalerie, ci o altă locuinţă de pe strada Goethe. Ulterior, în 4 august 1993, Urbis-ul a semnat contractul de vânzare cumpărare cu soţii Ştefan pentru apartamentul închiriat. Declararea în fals de către actualul director al Curţii de Conturi că este angajat BRD era singura modalitate prin care putea să devină chiriaş pentru apartamentul respectiv şi, ulterior, să cumpere. „Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezenţei legi