Intre PNL si PSD exista nu un mar al discordiei, ci mai multe. Neintelegerile sunt generate mai degraba de cauze obiective decat de cele tinand de egoul unor persoane. In principiu, PSD, care are prim-ministrul si ocupa cele mai importante pozitii in administratia centrala si locala, ar trebui sa se afle la butoanele economiei. Secondat, la o distanta apreciabila, de PNL. In realitate, intrucat Basescu a consolidat puterea prezidentiala, el joaca in prezent un rol atat de important, incat de multe ori Guvernul este pus in dificultate. Apar astfel frustrarile prim-ministrului. Care se adauga frustrarilor PNL, care plateste factura guvernarii fara a guverna prea mult. Gazul este turnat pe foc atunci cand apar indoieli privind obiectivul prezidential. Ce e de facut?
Traian Basescu a intuit corect ca exista o falie obiectiva intre PSD, care are prim-ministrul si stapaneste administratia intr-o proportie de aproximativ 70 la suta, si PNL, care stie ca va plati factura guvernarii fara insa a beneficia si de satisfactia adjudecarii unor rezultate. In acelasi timp, intrucat vreme de aproape noua ani, sustinut fiind de Curtea Constitutionala si de serviciile secrete, ca sa un mai vorbim de DNA si ANI, el a muncit din greu pentru a consolida puterea institutiei, facand-o mult mai puternica decat permite legea fundamentala, realist vorbind, ne aflam in situatia in care cel care se autointituleaza seful statului detine si exercita importante prerogative executive. Uneori chiar devansandu-l pe prim-ministru. Premierul, in aceasta calitate, dar si in cea de presedinte al celui mai puternic si disciplinat partid din Romania, este silit sa duca un razboi pe mai multe fronturi. Dintre care doua sunt principale. Un front anti-Basescu, prin care incearca sa contracareze influenta acestuia. Un al doilea front in interiorul USL. Loc in care PSD este confruntat cu doua provocari
