Au existat amenintari si schimburi dure de replici. Intre Ponta si Antonescu. La un nivel fara precedent. Pentru multi, ieri, conflictul din interiorul USL a atins cota maxima. De avarie. Urmand ca azi sa se intample ceva mai grav. Adica fractura, care s-a tot agravat in ultimele zile, sa se transforme in ruptura. Dar, cum USL nu sa rupt ieri, nu se va rupe nici astazi pe inserat, atunci cand liderii PSD si PNL isi vor dezlantui din nou tirul.
Dimpotriva, eu am toate motivele sa cred ca daca, pana zilele trecute, in USL au fost necesare reglaje fine pentru ca alianta sa se poata adapta provocarilor guvernarii si presiunilor sociale, acum asistam nu la ruperea USL, ci la un reglaj mult mai dur. Si mai dramatic. Este ca si cand un tren este mutat de pe o linie mai ingusta pe o linie mai larga. Iar garniturile trebuie intoarse, o vreme, cu rotile in sus.
Cele doua partide importante din USL, PSD si PNL, mergand impreuna in alegeri, au reusit sa obtina un scor mai mare decat ar fi luat fiecare in parte participand separat la competitia electorala. Batalia la care asistam astazi este pentru surplus. Cine isi va adjudeca consistenta diferenta de circa 20 la suta? Pentru a raspunde corect la intrebare nu este suficient sa ne uitam pur si simplu la prestatia celor doua partide. PSD a fost intotdeauna cea mai disciplinata formatiune politica. Si este si acum. PNL, dominat de spiritul liberal, pare, ca si altadata, un fel de miscare browniana. Deci nu in atitudinea activistilor fata de propria organizatie trebuie cautat raspunsul. Dar unde? Singurul tip de analiza care poate sugera momentul epilogului USL si consecintele rupturii ar trebui sa plece de la doua tipuri de pozitionare. Pozitionarea fata de putere si pozitionarea fata de populatie. Sa le luam pe rand.
In pre-campanie si in campania elctorala, PNL si PSD au luptat umar la umar, performant,
