Şi, totuşi, de ce politicienii se bat pe două miliarde de dolari, dar uită de patruzeci de miliarde de euro? Proiectul minier, eventualitatea măcinării a vreo patru munţi pentru o grămadă de aur pare să le fi întunecat tuturor judecăţile. Să o luăm cu calm, privind cifrele.

„Nu aştepta de la ei viziune. Zilnic sunt prinşi în rezolvarea unor chestiuni punctuale – unele dintre ele de ordin personal - şi sting incendii mărunte. Nu mai au timp pentru lucrurile mari, nu sunt oameni de stat. Nu ştiu şi nici măcar nu au timp să fie. Şi nici n-au timp să înveţe.”

Omul care îmi spunea toate aceste lucruri este un „insider”, care cunoaşte cât se poate de bine „măruntaiele” guvernării şi raporturile de forţe din şi dintre partidele aflate la guvernare.

Mi-au revenit în minte cuvintele acestea în ultimele zile, când scandalul Roşia Montană pare să bulverseze întreaga scenă politică. Reflexul politicianului autohton este să încerce să tragă un mic profit din ceea ce se întâmpă. Să se poziţioneze, să fandeze, să aburească. Îl vedem pe Crin Antonscu preluând rolul intransigentului, pe Traian Băsescu încercând „să se extragă”, după ce ani de-a rândul a fost un adevărat şef de PR pentru controversatul proiect minier. Îl vedem pe Victor Ponta prins în ambiguităţi, într-o încercare de a câştiga timp, doar-doar situaţia se va detensiona de la sine.

Şi, totuşi, proiectul minier, eventualitatea măcinării a vreo patru munţi pentru o grămadă de aur pare să le fi întunecat tuturor judecăţile. Să o luăm cu calm, privind cifrele.

Compania Roşia Montană Gold Corporation afirmă că, de pe urma exploatării, statul român ar putea obţine între 1,8 şi 2,1 miliarde de dolari.

La acestea s-ar adăuga 880 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3.600 de locuri de muncă în total (directe si indirecte) pe perioada operării. Nu e puţin.

Dar să mai privi