Uneori Traian Basescu devine patetic, uita de batalia politica fara sfarsit la care s-a angajat si lasa frau liber propriilor sentimente. Iar atunci sentimentele nu mai tin seama de hachitele politicii.
Dar sa descoperi abia dupa doua mandate prezidentiale si nu stiu cate de ministru ca Romania are imagine proasta in Europa si in lume miroase fie a neglijenta politica, fie a greseala de neiertat.
Cu atat mai mult cu cat una din temele preferate ale catorva consilieri de la Cotroceni, actuali sau fosti, recte Andrei Plesu, Cristian Diaconescu... este tocmai aceea in discutie.
Daca mai adaugam ca nu e zi ca presa romaneasca sa nu lacrimeze abundent pe astfel de spaime colective si forme mentale, intelegem intr-o alta lumina gestul presedintelui.
Teoria ca teoria, dar...
O prima observatie: Traian Basescu e tare la teorie. Sustinerile referitoare la imaginea Romaniei sunt de data asta corecte, iar aprecierile la adresa frumusetilor patriei si a calitatilor poporului roman coincid cu ale lui Alecu Russo din "Cantarea Romaniei" (1850).
Cu adevarat, astazi, ne stricam singuri imaginea, unii acasa, altii peste hotare. Da, asa e: nu respectam un set minim de reguli interne, adica legile, Constitutia, uitam repede angajamentele, nu tinem cont de interesul national, nu luam in seama institutiile statului, criticam abras Justitia, mai ales DNA.
Numai ca, desi isi asuma prin pluralul "noi insine" apartenenta la acest popor, reprosurile sunt adresate la modul general "romanilor", propria persoana iesind din ecuatia invinovatirii.
Or tocmai lucrul acesta rastoarna esafodajul prezidential: pentru ca, mai cu seama de cand a fost ales presedinte, in spatiul public au aparut acuzatii dintre cele mai grave asupra incalcarii repetate a Constitutiei si a altor legi, a cutumelor in comportamentu
