Aflăm în fiecare zi detalii despre amploarea embargoului pe care Rusia l-a instituit asupra vinurilor moldoveneşti, după ce mesagerii săi politici – Rogozin şi patriarhul Kiril – nu şi-au atins ţinta. Faimosul medic-sanitar rus Onişcenko a fost atât de nerăbdător să anunţe interzicerea vinurilor, fructelor şi a ce va mai găsi el suspect în exporturile moldovenești, încât n-a lăsat nici măcar o zi să-şi facă lucrarea rugăciunile preafericitului Kiril pentru „sufletul poporului moldovenesc”. Chiar a doua zi după vizita la Chișinău a patriarhului rus, Onișcenko a decretat pedepsirea Moldovei.
La fel ca precedentele, și acest val al sancţiunilor ruseşti este motivat politic, chiar dacă guvernul de la Chişinău, prin vocea ministrului Lazăr, încearcă să liniştească spiritele și ne recomandă să nu tragem concluzii pripite, să mizăm pe dialogul cu „colegii ruşi”, capricioşi şi foarte schimbători la standarde. Dacă partidele de la guvernare s-au arătat deranjate de noul embargou al Rusiei, comuniștii moldoveni și alți reprezentanți ai stângii par să se erijeze în avocaţi ai lui Onişcenko. În orice caz, au avut o reacţie mult prea anemică. Percepţia publică a fost că PCRM de fapt salută embargoul rusesc, dacă nu chiar l-a încurajat prin emisarii săi la Moscova, pentru a câștiga puncte electorale, așa cum au sugerat unii politicieni din arcul guvernamental. Dacă aceste bănuieli s-ar confirma, ar fi o dovadă de trădare a intereselor naționale din partea opoziției comuniste. Oricum, a cere demisia guvernului când interdicțiile impuse de ruși sunt în mod evident inspirate de apropierea summit-ului de la Vilnius, sună fals și demagogic din gura ortacilor lui Voronin.
În schimb, ne-a bucurat solidaritatea europenilor, a României în mod special, care au asigurat Chișinăul că vor mări cota de import a vinurilor moldoveneşti pe piața Uniunii şi au taxat prin me
