Întîlnind un adversar plin de voință, nu și de har, Steaua a început la Gelsenkirchen mai preocupată să respingă decît să construiască, scenariu altminteri previzibil. Deși a presat, Schalke a amenințat rareori careul advers, jocul consumîndu-se mai mult în zona centrală a terenului. Unde fotbaliștii bucureșteni s-au achitat cu brio de sarcinile unui presing avansat și ale unui dublaj conștiincios, dar atît.

Atît, adică puțin față de optimismul inițial și în condițiile în care vîrful Kapetanos, preferat inițial lui Piovaccari, a atins mingea abia prin minutul 30 Cum Steaua, cu un Adi Popa bramburit și un Stanciu dezordonat, a ieșit la atac de numai 3-4 ori pînă la pauză, n-a fost rău în prima repriză, încheiată 0-0, dar nici bine. Încurajați și de declarația lui Reghecampf, convins că formația sa va cîștiga, suporterii roș-albaștri își păstrau însă intacte speranțele.

La reluare, Steaua chiar le-a dat speranțe. A împins liniile și a lăsat pentru scurt timp, o dată cu introducerea lui Tatu și a lui Piovaccari, impresia că e decisă și capabilă să forțeze deschiderea scorului. A încercat degeaba, ba a și primit 3 goluri ușor și repede, japonezul Uchida marcîndu-l pe cel dintîi cu ajutorul norocului și, din păcate, al neînțele-gerii dintre Szukala și Tătărușanu, ambii neatenți Ca și cînd i s-ar fi tăiat picioarele, campioana României s-a prăbușit iremediabil după 0-1, s-a transformat într-o echipă oarecare și, mai grav, într-o victimă incapabilă să reacționeze.

Chiar dacă unii consideră diferența de scor exagerată, trebuie să recunoaștem că Schalke a învins pe merit, fie și pentru că a fructificat fiecare eroare comisă de steliști.

N-a sedus nici ea, dar a fost mai insistentă și a știut mai bine ce vrea! Cu asta, Reghecampf va avea parte azi, cînd împlinește 38 de ani, de o aniversare tristă, prilej să realizeze însă că meciurile din grupele C1