În perioada 10 iulie – 20 august, Ministerul Culturii a realizat consultarea publică pe marginea documentului strategiei pentru cultură şi patrimoniu naţional 2014-2020. Acest document reprezintă, conform legislaţiei în vigoare, un document „de politici publice pe termen mediu și lung care definește, în principiu, politica Guvernului cu privire la un anumit domeniu de politici publice în care se impune luarea unor decizii privind o gamă largă de aspecte. Strategia este elaborată în vederea formulării unei noi politici publice în domeniul respectiv, precum și în cazul în care politicile publice actuale necesită o îmbunătăţire semnificativă” (HG 870/2006). Pentru anul 2013, încă ne aflăm, teoretic, sub incidenţa actualei strategii, valabilă pentru perioada 2007-2013. Din păcate, această strategie, aşa cum o recunosc pînă şi cei din Ministerul Culturii, nu a reprezentat un sprijin real pentru formularea de programe şi planuri în cultură sau cu incidenţă asupra sectorului cultural, deoarece nu a fost aprobată de către Guvern, şi astfel a rămas doar un document în arhiva instituţiei. Nu aceasta se doreşte a fi, însă, soarta actualului proiect de strategie. Acesta – un document consistent, poate excesiv de detaliat pe alocuri, de 478 de pagini – urmează să fie discutat în Parlament şi aprobat prin Hotărîre de Guvern. Documentul cuprinde, la sugestia operatorilor culturali care au răspuns invitaţiei la consultare publică, inclusiv două documente sintetice (o etapizare pe termen mediu şi lung a obiectivelor şi rezultatelor scontate, respectiv o responsabilizare pe fiecare direcţie de acţiune a unei varietăţi de instituţii, autorităţi publice şi ONG-uri).

Imediata utilitate a strategiei priveşte direcţionarea fondurilor structurale pe care le va primi România în cadrul financiar 2014-2020, inclusiv în zona culturii. Acestei strategii i se alătură analizele socio-ec