Proiectul de la Rosia Montana este, fara indoiala, cel mai important subiect de pe agenda publica, dovada manifestatiile fara precedent organizate de societatea civila in ultimii 20 de ani. Cazul a devenit atat de important incat poate determina o schimbare fundamentala a modului in care autoritatile trateaza investitorii straini, in favoarea Romaniei si nu a intereselor private.
Pentru a intelege impactul economic al exploatarii proiectului minier de la Rosia Montana, este necesar sa punctam cateva aspecte esentiale care califica afacerea RMGC in topul celor mai proaste investitii facute de Romania in ultimii 20 ani.
1.Conditiile de oportunitate
Primul argument care ridica semne de intrebare este dat de costurile de oportunitate. Pretul aurului, de la semnarea intelegerii si pana in prezent, a crescut cu 30%, iar prognozele arata ca acesta va continua sa creasca, avand in vedere utilitatea in domeniile tehnologic si investitional.
Aurul este, de departe, cel mai sigur activ in vreme de criza si nu numai. Vanzarea resurselor tarii in acest moment reprezinta o decizie strategica majora care necesita o ampla dezbatere nationala, nu un simplu contract realizat la secret. Argumentele presedintelui Traian Basescu privind transferul aurului in rezervele BNR a fost doar o intoxicare. RMGC va exporta aurul fara ca Romania sa aiba drept de achizitie la un pret preferential.
2.Tehnologia folosita genereaza consecinte grave
Tehnologia extragerii aurului cu cianuri, prin exploatarea la suprafata, este una dintre cele mai controversate pe plan mondial. Ramane un semn de intrebare de ce autoritatile au ales sa mearga pe varianta acordarii directe a contractului, cu riscurile de mediu aferente, in loc sa organizeze un concurs de solutii si, in baza acestuia, sa selecteze un investitor capabil sa dezvolte o tehnolo
