Să vizitați un chioșc de presă. Pentru că, peste un an, doi, le veți povesti copiilor sau nepoților și n-or să vă creadă că a existat vreodată așa ceva.

Este o confirmare a acelui aer pufăit, resemnat și superior pe care-l scapă toți tîmpiții: nu se face presă de calitate, numai căcaturi. După care unul ca ăsta scoate banul și cumpără Libertatea. Eh, ne mai rîdem și noi pe tramvai…

Cînd o chioșcăriță vinde o revistă Avantaje sau One își face cruce. Dar nu de-asta, simbolică, prin aer, ci de-aia de lemn, pentru că înseamnă că sfîrșitul lumii e aproape.

Am bătut două cartiere cu piciorul. Sînt jandarmi care n-au bătut într-o carieră cît am bătut eu. Mă rog, ideea e că nu am găsit un vînzător de chioșc de ziare care să se aștepte să cumpăr altceva decît un ziar de sport sau un tabloid.

– Ce vrea domnu', Libertatea, Click!, GSP-u’?

– Dați-mi-le pe toate care au apărut azi!

– Și Dilema?

– Dilema dați-mi două!

– Două? Păi, n-am două.

– Văd că aveți două.

Erau pe tarabă, în fața mea.

– Da, dar una e pentru cineva de-aici care cumpără mereu, i-o opresc.

Discuție din Drumul Taberei.

Oricum, după ce am cumpărat, mai să-mi pupe mîinile ca ăia veniți cu colindul la Gigi.

Fac o paranteză: mai există organizațiile secrete de femei care manipulează Asul verde. Dar eu zic că nu e bine să vă băgați în așa ceva.

Oricum, trebuie să fii tîmpit să te duci la un chioș de ziare ca să cumperi ziare, cînd poți să găsești atîtea alte lucruri.

China are contract cu fiecare chioșc de ziare. În afară de contractul cu Bechtel (deși n-am întrebat) și de avizul de mediu pentru Roșia Montană, la un chioșc de ziare găsești orice. Și e mișto, fiindcă, dacă vrei, ți le împachetează-n ziare.

Avioane – colecție, vapoare – colecție, gîndaci – colecție, aparate de ras marca Gelleme, la fel de bune ca