Când alegem un tip de carne pentru meniul nostru, cea de pui se numără printre preferate, fiind, în acelaşi timp, alegerea nutriţioniştilor şi a gurmanzilor. Este una dintre cele mai dietetice şi mai gustoase surse de proteine, dar şi de plăceri pe care ni le putem permite.

Cea mai sănătoasă şi gustoasă carne de pui provine de la păsările crescute libere, hrănite cu furaje şi iarbă nemodificate genetic sau tratate cu pesticide şi fertilizatori sintetici ori chimici. Acesta este modul tradiţional de creştere a găinilor, cel cu care suntem cel mai obişnuiţi în cultura noastră. Cu alte cuvinte, este străbunicul conceptului bio. Suntem atât de obişnuiţi cu el, încât majoritatea românilor asociază originea cărnii de pui cu acest mediu. Majoritatea crescătorilor sunt din zona rurală şi folosesc carnea şi ouăle pentru consum propriu, troc ori vânzări ocazionale.

Cel mai apropiat omolog industrial al acestui tip de agricultură este ferma ecologică. De aici vine carnea de pui ecologică. Deşi este asociată de mulţi cu superficialitatea celor bogaţi, aceasta nu este doar un moft. De fapt, nu este încrustată cu diamante şi nici puiului nu i se face pedichiura! Este cea mai scumpă de pe piaţă pentru că apelează cel mai puţin la noile tehnologii eficiente economic în comparaţie cu producţia industrială de masă, dar este singura carne de pui "normală", celelalte categorii fiind variante de o calitate inferioară, asumată în mod deschis, dar… discret de către producătorii de masă. Spre deosebire de gospodăria rurală, în ferma ecologică, puii au parte de o viaţă mai sistematizată şi de anumite procese tehnologice menite să maximizeze producţia. Există cazuri izolate de abuz în impulsionarea puilor către o creştere mai rapidă. Cu toate acestea, în producţia industrială, ferma ecologică are cel mai mare ascendent moral, fiind principala sursă de carne