Steaua se întoarce pe un tărâm pe care n-a câştigat niciodată în istoria sa. A fost atât de aproape în sezonul trecut, la Stuttgart. În echipa de mâine a campioanei nu vor mai fi marcatorii acelui meci care practic a însemnat majoratul Stelei lui Reghe, momentul în care acel proiect şi-a depăşit adolescenţa promiţătoare şi a devenit o forţă matură. Chiar dacă Steaua nu-i mai are pe Rusescu, Chiricheş şi Chipciu şi nu a adus înlocuitori de acelaşi calibru, ne place să credem că trupa lui Reghe a progresat şi că implicit poate obţine prima victorie în Germania, căutată de atâtea decenii. Cei doi mijlocaşi centrali, Bourceanu şi Pintilii, s-au sudat într-unul din cele mai bune cupluri de acest gen din fotbalul european. Iar echipa s-a unit şi mai mult, jucătorii au devenit parcă şi mai siguri de valoarea lor.

Ca un veritabil campion la săritura în înălţime, Reghecampf cere să i se ridice mereu ştacheta. În debutul sezonului trecut, Reghe a cerut 7 etape ca să demosntreze ceea ce poate şi a vorbit răspicat de câştigarea titlului deşi se făceau 7 ani de când Steaua nu mai fusese campioană. Acum, Reghe plusează aşa cum o face probabil şi în cazinourile din Las Vegas. A vorbit de câştigarea unei grupe de Liga Campionilor, lucru pe care niciun antrenor al unei echipe româneşti ajunse în această competiţie nu a îndrăznit să-l pronunţe. Sigur că asta ar cam însemna ca Steaua să depăşească cele 8 puncte strânse de Unirea Urziceni într-o grupă de Liga Campionilor, fapt ce ar duce la ieşirea managerului său din fotbal.

A, uitasem că Mihai Stoica a fost lovit de amnezie când CFR a făcut 10 puncte în grupa sa şi nu a mai părăsit fotbalul cum promisese că va face dacă o echipă românească va depăşi performanţa uniriştilor. Asta să fie acum beleaua, să facă şi Steaua 10 puncte şi Meme să fie nevoit să găsească un nou exit dintr-o situaţie caraghioasă