În 2008, Ploieştiul era primul oraş din România care înfiinţa postul de city manager. În următorii ani, exemplul a fost urmat de mai multe oraşe din ţară: Timişoara, Focşani, Galaţi, chiar şi micuţul orăşel Huşi din judeţul Vaslui. Între timp, controversata conducere a Primăriei Ploieşti a schimbat mai mulţi city manageri – unul dintre aceştia fiind condamnat la închisoare pentru trafic de influenţă. Nu vom reveni astăzi asupra situaţiei de la Ploieşti – cotidianul.ro a publicat de-a lungul timpului afacerile administraţiei locale de acolo. Dar care este rolul, rostul şi mai ales substratul numirii unui city manager la o primărie?
Teoretic, un city manager este un fel de ajutor de primar. Face ceea ce primarul ar trebui să facă, dar nu are timp sau pricepere. Urmăreşte desfăşurarea lucrărilor executate pentru municipalitate, participă la evenimente la care este invitat primarul, şi altele asemenea. Este primarul nr. 2 al urbei, chiar dacă mai sunt şi doi viceprimari în schemă, dar se presupune a fi un bun manager, nu un om politic ales într-o funcţie. Asta teoretic. Practic însă, lucrurile stau mai româneşte. Un city manager este numit pe la noi fie ca o recompensă, pentru a beneficia de un salariu bun, fie pentru a degreva un primar care se consideră cam aglomerat, fie pentru a fi băgat în faţă la şmecheriile pe bani publici pe care le mai fac primarii. Şi această din urmă posibilitate este cea mai interesantă într-o ţară în care oamenii plasaţi în funcţii-cheie fac tot ce le stă în putinţă să nu semneze documente care ulterior i-ar putea incrimina.
Instituţia de city manager îşi are originea în Statele Unite ale Americii şi este utilizată în sistemul administrativ anglo-saxon. Printre ţările europene în care primarul delegă atribuţii unui city managerul se numără Marea Britanie, Germania, Suedia, Danemarca, Olanda şi Belgia.
În Legea 215/2001 -
