Aflam ca America spioneaza pe toata lumea, la fel cum facea URSS pe vremuri. Am vazut ca au inceput razboaie in lumea islamica, fara sa existe niciun fel de strategie a momentului post-conflict. Asa cum a facut si URSS cand a intrat, acum peste trei decenii, in Afganistan.
Aflam ca la Sankt Petersburg, la summit-ul G20 al celor mai mari economii ale lumii – reprezentand peste 80% din PIB-ul mondial – America a avut ca aliat doar Franta, in timp ce Rusia s-a aflat in grupul celor 18 ce se impotriveau interventiei in Siria, propusa de presedintele Obama. Nici macar Franta nu ar fi fost de partea Americii – de altfel, in Marea Adunare Nationala interventia in Siria nu a fost inca aprobata – daca la Paris nu s-ar afla ca presedinte cea mai slaba personalitate politica de la Revolutia Franceza incoace – mediocrul Francois Hollande.
Ce s-a intamplat oare cu America dupa 11 septembrie 2001, incat lucrurile s-au modificat atat de mult? Ce se intampla acum, in plina criza economica, izbucnita tot in America, in septembrie 2007, incat credibilitatea pe plan extern sa scada atat de mult?
Cum a fost posibil ca alegerea libera si corecta a poporului roman in 29 iulie 2012 sa fie tratata de-a dreptul cu ostilitate la Washington? Cand, in Europa, s-a ajuns in situatia in care Rusia lui Putin sa devina mai frecventabila decat America?
Incepand din Elvetia si Marea Britanie, unde miliardarii americani au fost inlocuiti cu cei rusi, si pana la relatiile economice preferentiale cu Germania, totul pare sa sufere schimbari majore.
Si totusi, cum este posibil? America, asa cum este, paranoica de-a dreptul cu lupta anti-terorista, este totusi o democratie avansata, care isi gaseste, chiar daca cu intarziere, anticorpi impotriva derapajelor democratice.
Seful IRS – fiscul American – care i-a haituit, precum Sorin Blejnar in Romania, pe opozantii republican
