Închisoarea de la Periprava a fost locul de muncă al torţionarului Ion Iosif Ficior. Acolo, într-un colt de Deltă, departe de orice control, Ficior a avut în anii `60 drept de viaţă şi de moarte peste 3.000 de suflete, majoritatea deţinuţi politici. Am fost la Periprava unde, în cei 23 de ani de democraţie, nicio instituţie a statului nu a făcut o investigaţie serioasă până acum, când Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi gândul au deschis dosarul torţionarului Ficior.
La Periprava, testimonialele localnicilor vorbesc de gropi comune. Am găsit acolo şi trei dintre colaboratorii lui Ficior, trei foşti gardieni. Unul a povestit cu relaxare că decedau câte doi-trei deţinuţi pe săptămână şi că erau îngropaţi tot aşa, în aceeaşi groapă. Un alt adjutant al lui Ficior ne-a relatat că fostul torţionar avea obiceiul să îi mai atingă pe deţinuţi cu bastonul. Al treilea spune arogant că deţinuţii politici aveau trai dulce în lagăr şi că aveau până şi televizoare în barăci.
Lagărul de la Periprava, denumit în actele oficiale ”formaţiunea” 0830, era situat pe grindul Letea, în Delta Dunării, la 30 de kilometri de punctul de vărsare al braţului Chilia în Marea Neagră. Periprava se află la 80 de kilometri de Tulcea. Un drum prin Deltă până la Periprava cu un catamaran Navrom, companie de stat, poate dura şi cinci ore, cu o salupă de viteză, dar care costă foarte mult, durează o oră şi jumătate.
Lagărul de la Periprava este amplasat într-o zonă izolată pe un perimetru de căţiva kilometri pătraţi; satul omonim este la 3 kilometri distanţă, la 8 kilometri comuna C.A. Rosetti şi la 10 kilometri satul Şfiştoca. Lagărul de la Periprava avea în perioada comunistă subcolonii precum Grind, Bac şi Şfiştoca.
Acum în clădirea centrală a lagărului funcţionează o pensiune deţinută de un investitor spaniol, care es
