Fruntaşii Parteneriatului Estic – ”greu de ucis”

Georgia

În Georgia situația politică nu este certă. Alegerile prezidențiale care se vor desfășura cu o lună înainte de summit-ul de la Vilnius și intenția lui Ivanishvili de a demisiona după scrutin din funcția de prim-ministru (dacă va avea loc) cel mai probabil vor duce la reașezări pe eșichierul politic. Reformatarea alianței de guvernare ”Visul Georgian” este posibilă. Importanța alegerilor este greu de subestimat. Primii doi președinți ai Georgiei (Zviad Gamsahurdia și Eduard Șevardnadze) au fost deposedați violent sau forțați să plece în urma protestelor de stradă. Așadar Georgia este în fața unei noi tentative de a asigura succesiunea în mod pașnic și democratic după cele două mandate consecutive a lui Mihail Saakashvili. Nu este exclus ca alegerile să aducă în fotoliu de președinte reprezentantul opoziției. Atunci clasa politică georgiană va fi forțată ca în loc de un an (cât a durat tandemul Saakashvili-Ivanishvili) să accepte cel puțin trei ani de coabitare, care se poate dovedi foarte turbulentă.

Însă indiferent de persoana președintelui, cererea pentru integrarea europeană în Georgia este impunătoare. Printre țările Parteneriatului Estic Georgia este țara cu cel mai înalt nivel de sprijin popular pentru aderarea la UE (sondaj de opinie NDI din iunie 2013 – 79% pentru aderare la UE) și cea mai critică opinie vizavi de Rusia (același sondaj – 37% consideră Rusia amenințare reală pentru Georgia, în timp ce 34% consideră că Rusia este o amenințare, dar una prea exagerată). De asemenea, integrarea în UE se bucură de sprijin politic substanțial, fapt reflectat în rezoluția bipartizană cu privire la politica externă, adoptată de parlamentul Georgiei în martie 2013. Documentul interzice autorităților de a intra în alianțe politice, militare sau economice cu statele care au recunoscut independen