- Comentariu - nr. 183 / 19 Septembrie, 2013 Asa a considerat Eminescu aportul gandirii creatoare, de perspectiva. Toate visele, viziunile, dorintele, perspectivele, posibilitatile, precum si toate sperantele, toate bucuriile sau deceptiile le-a "forjat”. Intr-un cuvant simplu si frumos, pe intelesul tuturor "maine”. Si nu s-a gandit la timpul fizic ce urmeaza celui de astazi, ci a considerat viitorul ca instrument de stimulare, mobilizator si tonifiant pentru activitatea intelectuala menita "sa scrie viitorul”. Trecutul este usor sa-l scrii, pentru ca il scrii cum iti convine. Cei care stiu "cel mai bine” nu mai sunt in masura sa te contrazica, sunt undeva langa Iisus si activeaza in alta lume, cu alte griji. Nu vin sa te urecheze daca incerci sa cosmetizezi istoria oficiala, folosind ca fond intamplari, momente sau personalitati de legenda. Curiosii sunt multumiti cu frumosul si cu invatamintele pretioase din poveste. Si, uite asa, faci din stiinta literatura placuta vederii si sufletului, dar confectionezi si un instrument politic taios. Nu exista natiune sau stat care sa nu-si foloseasca istoria oficiala in scopuri politice, deturnand la nevoie adevarul istoric in favoarea "capriciilor” de moment. Prezentul il scriem "cum trebuie”, suntem determinati de nevoi (ce ne trebuie), de prioritati (cand ne trebuie) si de conditiile indubitabile care impun o anumita actiune si o anumita conduita (asa cum trebuie). Viitorul in schimb este "nescris” de dificil, pentru ca atrage dupa sine raspunderi si consecinte a caror nota de plata "s-ar putea s-o lasam altora.” Cate zile-ti adaogi cercetand, studiind, muncind sau scriind pentru viitor nu este o marime fizica. Se va reflecta in pretul pe care-l primesti de la generatiile viitoare, sau in perspectiva mai apropiata, de la cei care-ti infaptuiesc cu succes sau cu deceptie "visele”. In "regimul criminal”, in care "atotstapan