Ștefan Drugan este primul primar peste care a picat cerul. De data asta, în septembrie 2013. S-au scuturat norii și-ntr-o oră satul lui a fost sub ape.
Reporter: Cum este?
Ștefan Drugan: Cudalbi este plin de noroi și plouă și acum. Nu-mi vine să cred cum din localitatea noastră s-a ales noroiul. Vă spun drept, n-am văzut în viața mea așa ceva!
Rep.: Cine este de vină?
Ș.D.: M-am gîndit bine zilele astea. Nu știu. Trebuiau făcute baraje, trebuie investiții de viitor, orice s-ar întîmpla noi să fim asigurați, dar, vedeți, noi n-avem bani de investiții. Să știm care sînt vulnerabilitățile și să investim în ele. Dar noi cîrpim ici-colo și atît. Nu sînt bani. Și cînd sînt îi dăm toți, că sînt multe necazuri. Este prea de tot, nu-mi vine să cred că s-a întîmplat așa ceva. Vă spun sincer. Sînt primar la bine și la rău, ar fi simplu să dau vina pe cineva, nu am pe cine. Pe politica asta, care schimbă mîine ce a zis azi. Apă de ploaie!
Rep.: Oamenii?
Ș.D.: Cea mai mare tragedie este fetița aia luată de ape. O casă o repari, un suflet nu pui la loc niciodată, era copil, domnule! Copil, de ce, cu Cudalbi, Dumnezeu a luat cu el un copil? Cu ce-am greșit? Cu ce-au greșit oamenii ăia că au crescut-o, că au făcut măricică? Nu este în puterea noastră de a ne da răspunsuri.
Rep.: De ce nu și-au făcut oamenii asigurări?
Ș.D.: Am auzit asta, că de ce nu-i amendez, că este electoral, că să se plătească asigurările... De unde să plătească asigurarea aia? Cînd n-ai ce pune pe masă, ți-e de asigurare? Cînd tu iei doi lei, dai un cincizeci de bani pentru asigurare?
Rep.: Să te gîndești la viitor.
Ș.D.: Care viitor? Cînd mori de foame azi, mîine nu-ți pasă, este departe. Zici că nu te lovește nimic! Uite că te lovește. Este simplu la București să zici de asigurare, vino la Cudalbi și ia asigurare! Vino, poți? Omului îi ajunge
