Afisul celui mai recent film al lui Corneliu Porumboiu ne arata o furculita indoita. "There is no spoon", se gandeste cinefilul care a bifat, normal, "Matrix". Dar vazand filmul lui Porumboiu dai de o antologica discutie despre tacamuri si iti dai seama ca depaseste ideea realitatii iluzorii pentru a se plasa intr-o discutie numai despre cinema. Despre filosofia si sintaxa lui, despre imposibilitatea limbajului cinematografic de a transmite tot ce doreste autorul, despre ce inseamna sa fii cineast. Un film dificil, dar gustul pe care il lasa la final e aspru si placut.
Dupa "Politist, adjectiv" multa lume se intreba, probabil, in ce directie se va mai duce Corneliu Porumboiu, cat de abstract mai putea deveni? Ei bine, mai era loc. "Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism" are la fel de multe sanse, la fel ca "Politist, adjectiv", sa imparta spectatorii in doua tabere.
Una, obisnuita cu cinemaul narativ, care sa spuna ca e o porcarie, cealalta care sa considere ca abstractizarea inseamna purificare si ca Porumboiu a ajuns la un cinema aproape geometric, ale carui personaje sunt - daca vrem, niste functii, iar actiunea e nesemnificativa.
Cata e, actiunea filmului e urmatoarea: se da regizorul Paul (Bogdan Dumitrache), aflat in turnaj cu filmul sau (nu se spune titlul). Paul are o relatie cu o actrita dintr-un rol secundar, Alina (Diana Avrămuţ), care a venit de la Targu Mures si isi petrece timpul liber cu el, desi e mereu sunata de un iubit/sot.
Paul si Alina discuta aproape numai despre filmul la care lucreaza, in special despre o scena nud pe care Paul a introdus-o in film si pe care o pregatesc in cele mai mici detalii - mimate de Alina, cu toate ca nu e o scena importanta (Alina nu e personaj principal), iar filmul e, oricum, unul politic. La Locarno, unde filmul a avut premiera mondiala, Porumboiu a spus ca
