Oamenii care intră într-o farmacie nu mai sunt demult pacienţi. Ei au devenit, o dată cu dezvoltarea explozivă a reţelelor de farmacii, nişte clienţi cărora trebuie să li se ia cât mai mulţi bani din buzunare.
Se practică multe trucuri de vânzare pentru a maximiza vânzările pe un bon al clientului, prin aşa-numitele „vânzări asociate“. Dacă pe client (bietul pacient) îl doare o articulaţie, nu-i de-ajuns unguentul prescris de medic, mai merge şi un alt produs asociat, recomandat de vânzător (farmacist).
Dacă bietul client este mai bine îmbrăcat, atunci vânzătorul trebuie să-i „bage pe gât“ cel mai scump produs din gama respectivă. Patronii de farmacii vor venituri cât mai mari, iar etica profesională şi jurămânul lui Hippocrate sunt vorbe care nu ţin de foame. Moralitatea a fost izgonită din farmacii. A rămas o ipocrizie bine împachetă în sloganuri publicitare. Totul se reduce la bani.
Lăcomia în domeniul pharma a atins cote halucinante. Farmaciile sunt la tot pasul, aproape te împiedici pe stradă de ofertele acestora. Şi chiar dacă funcţionează „uşă în uşă“, farmaciile nu prea dau faliment. Se vede cu ochiu’ liber. Farmaciile independente, ţinute de farmacişti care mai ţin să-şi facă profesia, se zbat printre marile reţele de retail. În aceste supermarketuri de medicamente, farmaciştii au fost transformaţi în simpli vânzători, iar asistenţii de farmacie au fost reduşi la o „mână de lucru“ ieftină şi docilă. Se fac profituri uriaşe pe bolile clienţilor, pardon!, pacienţilor din România şi pe diplomele farmaciştilor. Cifrele de afaceri ale reţelelor de farmacii şi ale depozitelor de medicamente depăşesc suta de milioane de euro, se poate verifica la Ministerul Finanţelor. Este unul dintre domeniile în care se fac mulţi bani, în aceşti ani de criză economică. şi continuă să fie unul dintre cele mai influente domenii în relaţia cu statul