A categorisi politicienii pare, la un moment dat, o întreprindere dificilă şi inutilă, căci, luaţi bob cu bob, par a fi deosebiţi, puşi din nou laolaltă, toţi sunt la fel. Totuşi, nu poţi să-i ignori, pentru că ei influenţează viaţa tuturor, chiar mai mult decât acceptă oamenii asta. Una peste alta, ochiul public trebuie să vegheze mereu asupra lor, indiferent cât de plăcut sau de neplăcut este acest lucru. Aici, acum, „la modă", sunt liberalii clujeni, din marea familie liberală, al doilea partid ca mărime din ţară.
Pentru mai buna înţelegere a lucrurilor, aş împărţi „breasla" în două categorii: politicieni „de opoziţie" şi politicieni „de putere", unii care dau bine din gură şi alţii pe care îi ajută faptele şi funcţiile. Primii sunt eficienţi în aspiraţie şi acolo ar trebui să rămână, ceilalţi dau randament „la treaba" şi acolo le este locul. În prima categorie îi putem încadra pe CV Tudor, Emil Boc, Crin Antonescu şi, probabil, Victor Ponta, din cea de-a doua fac parte Călin Popescu Tăriceanu, Vasile Blaga şi, probabil, Mugur Isărescu, deşi nu este exemplu tipic. Sigur că, mai în glumă mai în serios, există şi categoria politicienilor buni să facă altceva.
De aici vreau să încep discuţia despre liberalii clujeni, al căror „război" fratricid, fără discernământ şi fără criterii, a trecut prin toate etapele, ajungând, în opinia mea, la faza dintre penibil şi autodistrugere. Trei profile de politicieni şi-au făcut simţită prezenţa în disputa pentru poziţia de lider judeţean al PNL, Marius Nicoară, vechiul şi actualul preşedinte autosuspendat, Horea Uioreanu, preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, din poziţia de candidat pentru funcţie, şi aspirantul Mihai Szeplekan. O primă constatare, interogativă: cum e posibil ca într-un mare centru universitar, într-o urbe relativ prosperă, într-un oraş plin de spirit liberal şi de ocupaţii liberale reprezentare
