Am aflat cu surprindere ca, in problema controversata de la Rosia Montana, unde doleantele celor de acolo se bat cap in cap cu protestatarii din strada, unde premierul a iesit din mina facand declaratii prudente, iar parlamentarii intra in mina cat pot ei de precauti, iese la rampa purtatorul de cuvant al BOR, cu solutia gata: de zece ani s-a pronuntat impotriva proiectului si isi mentine punctul de vedere. Veto.
Patriarhia invoca prezervarea mediului si frumusetea locurilor, dar nu invoca si soarta oamenilor, care depind de proiect.
Nu vreau in cele de fata sa ma fac avocatul diavolului, sustinand proiectul, dar nici nu pot sa observ ca, de mii de ani, omenirea a tot extras aur din pamant si, pentru fiecare gram de metal a scos la suprafata o tona de steril. Pana n-a aparut in societate un conflict pe aceasta tema, slujitorii altarului nu s-au ridicat impotriva, aparand prezervarea mediului.
Daca o faceau, mi-as exprima toata admiratia, cu atat mai mult cu cat aurul nu s-a extras niciodata pentru cei saraci, spre care ar trebui sa se indrepte gandul Bisericii.
Saracii trudeau sa obtina metalul, ca sa-l aiba cei cu stare, sa-si faca ei podoabe, coroane si sceptruri, pocaluri si alte obiecte de cult, odajdii sclipitoare, icoane impodobite si chiar acoperisuri pentru unele lacasuri pravoslavnice, cum e biserica din Ghimbav, judetul Brasov (in imagine).
N-as vrea sa folosesc un termen prea tare, dar mi se pare cam ipocrit sa te opui la extragerea aurului, dupa ce ti-ai acoperit cu aur toate cele necesare cultului, inclusiv propriul vesmant.
Nu mai vorbesc de prezervarea naturii, aparata chiar de cei care s-au repezit sa taie copaci din padurile retrocedate bisericilor prin nordul Moldovei, sudul Bucovinei si in alte locuri.
Despre ce prezervare a naturii vorbim, cand Catedrala Neamului a