Bine, spun ne-am operat deşi doar fetiţa a fost operată, dar am trecut şi eu aproape prin toate câte a trecut ea şi de aceea simt că pot vorbi la plural. Ca să mergem mai departe cu corectitudinea, specialiştii spun vegetaţii adenoide nu polipi, dar toată lumea le zice aşa, deci le zic şi eu.

De la câteva luni, fetiţa mea stă cu guriţa deschisă, a avut câteva răceli, dar primul an de grădiniţă a însemnat răceală după răceală, răceală după răceală, care complicată cu otită, care cu pneumonie, de am crezut că nu mai ieşim din vârtejul ăsta.

Medicii ORL-işti care au consultat-o mi-au spus că trebuie scoase vegetaţiile adenoide, dar o operaţie, oricât de simplă ar considera-o unii şi alţii, nu e chiar atât de simplu de decis când e vorba despre copilul tău. Iar decizia ne-a fost îngreunată de ştirea conform căreia un copil de trei an a murit la Sibiu, în urma unei operaţii de polipi.

Nu mai vroiam totuşi să începem grădiniţa în aceleaşi condiţii, aşa că după multe pagini citite pe internet, am decis: operaţie la doctorul Gheorghe Dan Cristian, conferenţiar universitar, medic primar, şef secţie ORL în cadrul Spitalului Clinic de urgenţă pentru copii Marie Curie (Budimex).

Citisem despre operaţia clasică, cea cu laser (de fapt un electrod care topeşte amigdalele şi/sau polipii, şi care se face la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti) şi cea cu ajutorul endoscopului, practicată la „Marie Curie“:

Am citit şi despre medici, mulţi medici, păreri, foarte multe păreri de la părinţii pacienţilor, iar despre doctorul Gheorghe aproape toată lumea scria de bine, chiar dacă unii şi alţii îl „acuzau“ de lipsă de comunicare ori aroganţă.

Am sunat, am făcut programare, la 7.15 dimineaţa eram în faţa secţiei de la etajul IV, cu bilet de trimitere de la medicul de familie şi copie după certificat