Trebuie să-mi cer scuze anticipat pentru acest articol. S-ar putea să vă strice ziua, să vă obosească, să vă irite, să vă revolte. Dacă e atât de lung nu e din vina mea, ci a torentului de minciuni și mizerii care se revarsă dintr-un document al Ministerului Culturii, făcut public la începutul acestei săptămâni. Vă rog să aveți răbdare să-l citiți cu atenție până la capăt, pentru a înțelege cât de departe poate să meargă domnul ministru Daniel Barbu și funcționarii din Minister, când e vorba de susținerea intereselor RMGC. Cu mențiunea că analiza nu acoperă nici pe departe toate grozăveniile pe care le conține documentul intitulat ”Precizări cu privire la situaţia patrimoniului din Roşia Montană”, public pe site-ul Ministerului (aici), pe data de 16 septembrie. (altfel, rămâne cum am stabilit: după ce citiți, vă rog dați mai departe articolul. Să înțeleagă domnul ministru că asemenea lucruri nu pot fi ascunse la nesfârșit)

***

Pentru încălzire, citat din ”precizările” Ministerului Culturii: ”Cercetarea patrimoniului cultural a început la Roşia Montană în anul 2000”.

O primă minciună (sau o ignoranță totală) promovată și de propaganda RMGC. Dacă e să ne referim doar la cercetarea arheologică, primele hărți ale galeriilor romane au fost realizate de geologul slovac Franz Posepny, la 1868. De altfel, lucrările efectuate recent de către companie în galeriile romane de la Cătălina Monulești se ghidează după celebra ”hartă Posepny”. O astfel de hartă nu putea fi elaborată fără cercetări. În 1983, savantul german de origine română Volker Wolmann a efectuat alte cercetări arheologice, elaborând mai multe lucrări științifice despre patrimoniul de la Roșia Montană. Muzeul din Orlea, amenajat încă din perioada comunistă, este o dovadă cât se poate de palpabilă a cercetărilor anterioare. Includerea Roșiei Montana pe lista monumentelor istorice din România