Mă număr printre autorii care citesc postările plasate sub textele lor de pe Internet.

În dîmbul de grohotiş întruchipat de postările simbriaşilor de partid şi de politruci, de ale celor cu complexe, care-i umflă ca nişte gaze, forţîndu-i să se exprime prin pîrţuri sub formă de înjurături clișeu, găseşti, dacă ai răbdare să suporţi şi expresia bestialităţii românești verbale, reacţii interesante, fie prin sporul de informaţie, fie prin sporul de ascuţime a observației.

Cum scriu zilnic la gazetă (o performanţă deloc de invidiat, dacă mă gîndesc că sînt singurul jurnalist mai copt care se supune de bunăvoie acestei corvezi), am căpătat o anume experienţă în dibuirea rîndurilor sincere, rezultat al unei individualităţi, deosebite de cele trîntite pe Internet, ca un sac de fasole, de simbraşii partidelor şi ai politrucilor.

Dintre postările pe care le cred ca aparţinînd unei persoane şi nu unei maşinării de dezinformare, am reţinut, citind reacţiile la comentariul meu Crin Antonescu – Victor ponta mult scuipat pentru nimic, mustrarea că pînă „mai acum cîteva zile“ vedeam cum s-a deşteptat în Crin Antonescu bărbatul politic şi acum, cînd Victor Ponta a dat buzna în spaţiul mediatic strigînd, Ura! Ne-am împăcat! zic despre liderul PNL altceva.

Considerînd mustrarea drept sinceră, simt nevoia s-o iau în serios.

Drept pentru care răspund.

Pe puncte:

1) N-am invocat în textele scrise despre războiul declaraţiilor din USL bărbatul politic Crin Antonescu, ci figuraţia de bărbat politic. Politica are, pe lîngă alte blestemăţii, şi pe aceia că politicienii joacă teatru, drept pentru care li se mai spune și actori politici. De aceea, ori de cîte ori scriu sau vorbesc despre prestaţia unui om politic, eu vizez interpretul unui rol asumat și nu omul pur și simplu.

Notam în toiul urecherii, seară de seară, a lui Victor Ponta de către Crin Ant