Alternanta democratică a puterii la alegerile din 1996 a fost, deopotrivă, benefică in unele planuri , dar si catastrofală in mai multe altele. Dacă in ceea ce priveste cei peste 17.000 de specialisti, ce urmau să ocupe , să “ desovietizeze si curete administratia publică de neocomunisti , agenti rusi si membri ai fostei Securităti”, faptele guvernelor Victor Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu au fost dubitabile, indubitabilă a fost foamea de parvenire a mai multor noi figuri politice si inalti demnitari.
Ingrijorat, presedintele Emil Constantinescu a infiintat, cu mare tam-tam, un “ celebru” organism naţional de luptă împotriva corupţiei, denumit “ Consiliul National de Actiune Impotriva Coruptiei -CNAICO”.
Ce a facut acest organism, ce mari performante a reusit ? Cati mari corupti au fost trimisi in fata judecatii justitiei, ca urmare a rapoartelor anuale ale actiunii CNAICO, condus de catre fondatorul său ? Citam din opera domnului Emil Constantinescu : ”(…) Actiunile impotriva coruptiei realizate de Administratia pe care am condus-o au facut obiectul unor rapoarte date publicitatii si preluate de toata mass media, atat in tara, cat si in strainate(…) ( n.n. parca era vorba de actiune practica la cel mai inalt nivel, nu de publicitate (…)Domnul Traian Basescu a fost trimis in judecata ca inculpat (…) intr-un dosar de mare coruptie(…) a intervenit in favoarea grupurilor de interese clientelare (…) a propulsat in functii de demnitate publica persoane dubioase (…)”
Doar atat a performat CNAICO ?! La umbra protectoare a CNAICO au inflorit operatiunile speciale de criminalitate organizata internationala “Tigareta” versus “Muscheta”, in care generali investiti cu increderea presedintelui au batut palma cu traficanti de arme si mari escroci internationali, e drept mai toti din rezerva unor structuri straine omoloage. Apoi, fondatorul CNAICO s-a de
