- şi un calcul pentru împărţirea echitabilă a veniturilor -

La 14 ani după emiterea licenţei de exploatare 47/1999 către RMGC (controlată de firma canadiană Gabriel Resources), Guvernul României caută aprobarea în Parlament a unui nou acord cu RMGC. Articolul de faţă va analiza exclusiv raţiunile economice ale proiectului, precum şi dacă noul acord cu RMGC împarte echitabil veniturile generate din proiect, între deţinătorul resursei naturale şi operatorul proiectului.

Exploatarea resurselor

România începe să îşi revină, slăbită, după criza economică începută în 2008, cînd a cerut la FMI şi UE asistenţă financiară de 20 de miliarde de euro, pentru a menţine echilibrul social. În ciuda eforturilor de austeritate, care vor continua şi în 2013, şi 2014, România tot va înregistra un deficit bugetar, un deficit în creştere al fondului de pensii (deficit de 3 miliarde de euro în 2013) şi datorii externe mai ridicate.

Dacă se doreşte menţinerea echilibrului social (de pildă, prin menţinerea valorii pensiilor şi a altor servicii publice), atunci Guvernul ar trebui să acopere deficitul bugetar, iar pentru a face acest lucru nu există decît cinci posibilităţi: 1) creştere economică accelerată, în urma creşterii de productivitate accelerată (puţin probabil, din cauza sistemului slab de educaţie şi a lipsei de eficienţă administrativă); 2) mărirea taxelor (dar asta ar gîtui activitatea economică şi investiţiile); 3) creşterea datoriei publice (puţin probabil, România are încă nevoie de acordul cu FMI); 4) privatizări şi 5) exploatarea resurselor naturale.

Guvernul nu are, deci, prea multe alternative: pentru că nu reuşeşte să fie eficient din punct de vedere administrativ, să accelereze nivelul de educaţie şi, deci, de productivitate, este obligat să vîndă active: fie prin privatizare, fie prin exploatarea resurselor.

Lipsa bunei guvern