Om cu solidă cultură, jurnalistul şi poetul Sandu Tudor cunoştea pare-se câte ceva despre ştiinţele numite oculte şi era capabil să le privească cu detaşare, chiar dacă intrase deja pe calea aprofundării misticii creştine.

În anul 1936 guvernul român condus de Gh. Tătărăscu ia o decizie interesantă: interzice practica magiei, vrăjitoriei, a ocultismului. Imediat, ziaristul Sandu Tudor scrie un editorial intitulat „Consiliul de miniştri şi ocultismul”, în jurnalul pe care-l patronează şi conduce - vezi „Credinţa” din 3 aprilie 1936, p. 3 -, în care, dovedind simţul nuanţei, ia în derâdere şi critică ferm decizia autorităţilor: „La fiecare prostie românească şi mai ales prostie oficială – căci oficialii dela noi se dovedesc, pe zi ce trece, de un cretinism strălucitor – îţi vine să strigi fără voie: vai, mare a fost Caragiale! Dela o vreme colectivitatea miniştrilor guvernului Tătărăscu, ce s-ar numi consiliul de miniştri actual, îşi dă în vileag ignoranţa sa maiestuoasă cu o lipsă de grijă înduioşătoare. (...) Aţi dori un exemplu, unul proaspăt, ca să râdeţi cu poftă? În vâlvora evenimentelor internaţionale a ceasului de faţă, în duiumul de probleme şi întrebări grave care se pun, consiliul nostru de miniştri, de acum două zile, ce problemă credeţi că şi-a pus? Problema scamatorilor şi a practicii ghicitului a preocupat de-aproape pe domnii miniştri, după care s-a dat şi un comunicat. Iată-l, textual, aşa cum a apărut în ziarele de dimineaţă: «Consiliul de miniştri a interzis reprezentaţiile, spectacolele, demonstraţiunile, şedinţele etc în legătură cu magia sau ştiinţele oculte, ca: sugestia, spiritismul, metapsichismul, telepatia, fachirismul, chiromancia, psichografia, vrăjitoria, prezicerea viitorului etc. Se interzice reprezentarea filmelor cinematografice în care se desfăşoară acţiuni de domeniul magiei, ocultismului sau stiinţifico-metapsichic