Recunosc că înainte de protestul tinerilor din București împotriva redeschiderii minei de aur și argint de la Roșia Montana nu știam mare lucru despre folosirea cianurilor în activitatea de minerit, fapt pentru care am început să caut informații. Pentru că m-am îngrozit de ce am aflat și probabil sunt multe alte lucruri pe care nu pot să le știu despre o astfel de activitate care pentru nimic în lume nu ar trebui permisă, măcar la noi, în România, m-am hotărât să vi le împărtășesc și dumneavoastră. Afirm cu tărie că dacă prețul bijuteriilor din aur pe care le etalează de regulă femeile este viața pe acest pământ atunci aleg să nu mai văd în viața mea astfel de lucruri. Cianura de sodiu este un compus chimic extrem de toxic. O linguriță cu o soluție de cianură de sodiu cu concentrație de 2% poate ucide un om ca să nu mai vorbim că animalelor, peștilor, păsărilor le trebuie infinit mai puțină cianură ca să moară. În minerit, cianura se foloseşte de aproximativ 30 de ani la scară largă, ca agent de obţinere a aurului şi argintului. Cu ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi extrasă din rocile care conțin acest metal. După ce aurul este extras, soluția contaminată nu numai cu cianură, ci și cu o cantitate mare de metale grele este depozitată în iazuri de steril. Aceste reziduuri rezultate în urma activităților de extragere a aurului reprezintă o amenințare serioasă la adresa sănătății oamenilor și a mediului și nu ar trebui eliberate în mediu. Mineritul aurifier este cel mai mare consumator de cianură, cu peste 180.000 de tone anual. De cele mai multe ori tehnica cianurării este utilizată în mod iresponsabil, ceea ce cauzează deversări cu efecte devastatoare asupra mediului înconjurător și a sănătății umane. Mai mult, cianura reacționează cu alte elemente și se descompune în sute de compuși ce conțin cianuri în diverse concentrații. În ciuda riscurilor