De la scandalul Roşia Montană s-a ajuns la scandalul politic în USL, un film serial care s-a mai văzut şi care se termină de fiecare dată cu happy end. E şi asta o modalitate de-a mai muta tensiunea din stradă în arena politică şi de-a mai scăpa de presiunea pieţei.

Cât priveşte ruperea USL, avem mai degrabă o sârmă care se îndoaie decât se rupe. Crin Antonescu e conştient că nu poate sta în şifonier până în 2014 şi atunci să iasă din dulap, la dungă, şi să meargă la Cotroceni. Are nevoie să fie puţin băiat rău, să preia din nemulţumirea oamenilor. Nu e nevoie să iasă de la guvernare, că doar s-a autointitulat şeful opoziţiei. Pe ideea când le poţi face pe toate din acelaşi loc n-are rost să te mai deplasezi. Într-un alt sens, se înşală şi cei care cred că Antonescu ar putea să devină adversarul PSD. El reprezintă, la nivel de discurs, chiar mai bine decât Ponta, electoratul PSD. E neverosimilă o poziţionare a sa pe partea dreaptă a eşichierului politic, alături de PDL, contra PSD. Din această cauză, o ruptură PSD-PNL nu are o miză politică. În conjunctura actuală, PNL-ul este colorat sintetic de linia Antonescu-Voiculescu-Antena3. Ar mai exista varianta Oprescu, dar asta e mai mult o diversiune. Ar fi mai degrabă doi candidaţi care s-ar dubla. În lupta cu oricine, Crin Antonescu n-ar putea veni de pe partea dreaptă, ci mai degrabă s-ar hrăni şi cu o parte însemnată a electoratului PSD. Pentru electoratul de dreapta, Crin Antonescu este pierdut definitiv, asta dacă a fost cândva cotat în felul acesta. Singura ipostază convenabilă în care s-ar justifica doi candidaţi pentru USL ar fi tot ca o diversiune menită a disimula lupta electorală, tocmai pentru a scoate din joc candidatul, deocamdată inexistent, al dreptei. E posibil orice, dar e clar că şi dacă vor exista rupturi beneficiari vor fi tot cei care le vor face, pentru că vor fi rupturi calculate politic. Aş