Doi dintre foştii deţinuţii politici de la Periprava sunt doctori psihiatri. Unul trăieşte în Cluj şi altul la Buzău. Deşi toată viaţa lor au avut de-a face cu boala psihică, cei doi nu îşi explică cum mintea umană a putut concepe şi aplica cu rigurozitate şi sadism metodele de exterminare aplicate de regimul communism prin oameni cum a fost Ion Ficior.
Doctorul Traian Neamţu a stat la Periprava din 1959 şi până în 1963. La 79 de ani, Neamţu îşi aduce aminte de “locotenentul major” Ion Ficior ca de un “sadic” care se credea stăpân peste viaţa deţinuţilor.
Cu o memorie care nu lasă loc de interpretări, doctorul Neamţu, spune că Ficior era un maniac şi că îi punea pe deţinuţi să defileze, cu căciulile în mână, în timp ce el asista la scenă, călare pe un cal alb. “Eu am petrecut patru ani şi ceva în Delta Dunării şi Balta Brăilei. Ficior era comandant de colonie la Grindu. Acest Ficior era un om cu un chip de ţăran aranjat, ales special să poată să şi bată, aşa ca să nu uiţi. Când te lovea avea grijă să se simtă. Umbla foarte aranjat. Avea un cal ca să poată vizita punctele de lucru. Ficior bătea la grupa mare. Îşi bătea joc de noi, ne punea să ieşim din colonie cu căciula în mâna şi în pas de front. La înapoiere făcea percheziţie, iar dacă găsea pe unul cu câteva boabe de porumb în buzunar, el personal bătea. Apoi le spunea la ceilalţi să-l bage pe cel în cauză la izolare, unde te bătea Dumnezeu. Primeai mâncare la trei zile. Au fost nişte criminali”, spune doctorul Neamţu.
Se bătea din senin
Traian Neamţu susţine că gardieni băteau şi cu motiv şi fără, după cum aveau chef. “La Grindu se bătea la poartă. Băteau din senin. De exemplu, dacă munceai la prăşit de porumb şi dacă lasai un scai te bateau de te rupeau. Nu le trebuiau un motiv să te bată. O dată am trecut de la o baracă la altă, şi era un gardian, unul Prisăcaru şi m-am înt