Deşi nu a avut o educaţie specializată în muzică, Theodor Paleologu e nelipsit de la Festivalul „Enescu“, mărturisind că ascultă muzică clasică ca să-şi întreţină buna-dispoziţie şi să doarmă mai liniştit.

Pe zidul clădirii pe trei niveluri din apropierea Bisericii Armeneşti, în care locuieşte Theodor Paleologu (40 de ani), este prinsă o placă pe care scrie „În această casă a locuit Alexandru Paleologu (1919-2005)“. Iar pe unul dintre pereţii din sufragerie atârnă portretul străbunicului, fost procuror general al României. „E ca în familiile de circari, este un meşteşug care se transmite din generaţie în generaţie“, spune politicianul râzând. A crescut de mic cu muzica clasică, deşi nu a invăţat să cânte la vreun instrument şi, prin urmare, notele muzicale „parcă ar fi chineză sau arabă“. A folosit muzica de cameră şi în scop profesional, pe vremea când lucra în diplomaţie.

Ce amintiri aveţi de la Festivalul „Enescu“?

În 2005, l-am văzut pe Nigel Kennedy. Dar cele mai puternice amintiri sunt din 2009, când eram – ca să spun aşa – responsabil (n. red. – ca ministru al Culturii). Atunci am întâlnit-o prima dată pe pianista Elisabeth Leonskaja, la Festivalul de la Edinburgh, unde mă dusesem cu Teatrul de la Sibiu pentru Faust, al lui Purcărete. Era şi Elisabeth Leonskaja acolo, am fost la un concert al ei, m-am dus să stau de vorbă cu ea. Şi ne-am dat întâlnire pentru Bucureşti, că urma să vină la Festivalul „Enescu“. E o persoană adorabilă - simplă, modestă, foarte cumsecade. E o amintire foarte plăcută, sper s-o mai revăd.

Dacă vrei să fii bine-dispus, trebuie să începi ziua cu muzică; de preferinţă muzică jovială – Mozart, Haendel, Bach, Telemann, Albinoni, Beethoven.

Faceţi parte dintr-o veche familie de intelectuali. Care a fost educaţia dumneavoastră muzicală, în copilărie?

Eu sunt un caz tipic pentr